Reîntoarcerea mamei la locul de muncă după concediul de creștere a copilului este o perioadă emoționantă și plină de schimbări pentru întreaga familie. Această etapă aduce cu sine multiple aspecte ce necesită atenție și adaptare pentru întreaga familie.
Această tranziție nu implică doar o schimbare a statutului de la mamă la angajată, ci necesită și o ajustare la multiple roluri care coexistă într-un mod complex.
Fiecare mamă și situație sunt unice, iar procesul de reacomodare la locul de muncă după concediul de creștere a copilului variază în funcție de context și de meseria mamei.
Etapele procesului de reacomodare la locul de muncă
Cele mai frecvent întâlnite etape într-un proces de reacomodare la locul de muncă echilibrat, în absența abuzurilor și nedreptăților sunt:
1. Comunicarea prealabilă cu angajatorul .Prima etapă din acest proces constă în informarea angajatorului cu privire la intenția de a reveni la locul de muncă. Tot în această etapă are loc și stabilirea programului și a sarcinilor aferente rolului pe care salariata îl va ocupa. În această primă etapă, mamele pot resimți emoții precum:
• Entuziasm- Mamele se simt entuziasmate și dornice să revină la activitățile profesionale, să contribuie și să vadă finalizarea sarcinilor lor la sfârșitul zilei.
• Neîncredere – După o perioadă de pauză, unele mame pot simți neîncredere în propriile abilități profesionale. Acest sentiment poate fi accentuat de schimbările survenite în timpul absenței.
• Anxietate – În acestă etapă mamele resimt teama de a nu se adapta la schimbările organizaționale, de a nu se integra în echipă și de a nu face față sarcinilor.
2. Revenirea la locul de muncă. Momentul efectiv al revenirii la locul de muncă reprezintă un moment esențial în acest proces de tranziție pentru mame. Acest moment marchează începutul unei noi etape în care mamele își reiau rolul de profesioniste și se reintegrează în rutina și mediul de lucru. Emoțiile resimțite de către mame în această perioadă pot fi:
• Încredere – Unele mame pot simți o creștere a încrederii în sine și în abilitățile lor profesionale în momentul revenirii la muncă. Ele pot fi motivate să demonstreze că pot îmbina cu succes viața de familie cu cea profesională și să se implice activ în proiectele lor de la locul de muncă.
• Anxietate – Mamele pot resimți anxietate și neliniște în legătură cu revenirea la muncă. Se pot îngrijora de faptul că vor avea dificultăți în a face față cerințelor profesionale în timp ce gestionează responsabilitățile legate de îngrijirea copiilor.
• Vinovăție – Vinovăția poate apărea atunci când mama se simte împărțită între responsabilitățile de la locul de muncă și cele de acasă. Vinovăția poate fi accentuată de faptul că alte persoane au grijă de copil.
• Tristețe – Revenirea la muncă poate aduce sentimente de tristețe sau melancolie, mai ales dacă mama regretă timpul petrecut departe de copil sau dacă se confruntă cu dificultăți în a-și adapta viața profesională la noile responsabilități parentale.
În paralel cu acestă etapă se desfășoară și etapa asigurării îngrijirii copilului. Reîntoarcerea la muncă implică o despărțire între mamă și copil. Majoritatea copiilor încep în această perioadă, sau puțin mai devreme, acomodarea la creșă sau acomodarea cu bunica/bona. Copilul trebuie să se acomodeze la alți adulți și la alt mediu. Este important ca această tranziție să fie făcută cu blândețe pentru a-i oferi copilului timpul necesar să se simtă în siguranță.
3. Adaptarea programului ( flexibilitate). Această etapă are loc în situațiile în care mama poate să își negocieze programul de lucru: începerea activității la altă oră / reducerea programului de lucru / mai multe zile de lucru de acasă. Emoțiile resimțite în acestă etapă pot fi:
• Acceptare –Acest beneficiu le permite mamelor să se simtă acceptate și văzute.
• Incertitudine și anxietate privind modul în care schimbarea programului va afecta performanța profesională și relația cu colegii
4. Prioritizarea sarcinilor. Stabilirea priorităților pentru a se adapta la noile responsabilități și la gestionarea eficientă a timpului. Această abilitate de prioritizare devine și mai valoroasă, deoarece mamele aduc cu ele o serie de competențe și resurse dobândite în timpul perioadei de concediu. Această etapă se manifestă prin:
• Optimism – Multe mame se simt optimiste în privința revenirii la muncă și a abilităților lor de a face față noilor responsabilități. Ele pot vedea această perioadă ca pe o oportunitate de a-și demonstra capacitățile și de a-și relua activitatea profesională cu un nou elan și încredere în sine.
• Încredere – Mamele pot avea încredere în abilitățile lor de a prioritiza sarcinile și de a gestiona eficient timpul la locul de muncă. Ele sunt conștiente de resursele pe care le-au dezvoltat în timpul concediului și sunt hotărâte să le utilizeze pentru a finaliza cu succes sarcinile alocate în timpul orelor de lucru.
• Îngrijorare – Totuși, odată cu revenirea la muncă, pot apărea și sentimente de îngrijorare. Mamele se pot întreba dacă vor fi capabile să îndeplinească așteptările angajatorilor și să gestioneze responsabilitățile profesionale în timp ce își păstrează angajamentul față de familia lor.
• Copleșire – În fața multiplelor sarcini și cerințe profesionale, unele mame pot simți o senzație de copleșire. Ele pot avea dificultăți în a se adapta la ritmul alert al mediului de lucru și în a face față presiunilor și cerințelor multiple într-un timp limitat.
5. Gestionarea stresului este o etapă importantă în procesul de reacomodare la locul de muncă după concediul de creștere a copilului. Este esențială implementarea unor tehnici eficiente de gestionare a stresului pentru a face față atât presiunilor din mediul de lucru, cât și celor din mediul familial. Regăsiți mai jos o listă cu activități individuale pentru a menține un echilibru între viața personală și cea profesională:
• Identificarea surselor de stres – Primul pas în gestionarea stresului este identificarea surselor acestuia. Mamele ar trebui să identifice factorii care le provoacă stres atât la locul de muncă, cât și acasă, cum ar fi termenele limită strânse, lipsa sprijinului sau schimbările în rutina familială.
• Implementarea tehnicilor de reducere a stresului – Odată ce sursa stresului este identificată, mamele pot implementa diverse tehnici pentru a reduce nivelul de stres. Acestea pot include tehnici de respirație și relaxare, cum ar fi meditația sau yoga, activități fizice regulate, timp petrecut în natură sau chiar simpla înregistrare a gândurilor și sentimentelor într-un jurnal.
• Planificarea timpului pentru activități individuale – Este important ca fiecare mamă să își aloce timp pentru activități care îi aduc plăcere și relaxare. Aceste activități individuale pot varia de la citit, pictură sau gătit la plimbări în natură sau orice altceva care le ajută să se elibereze de stres și să își reîncarce bateriile.
• Comunicarea deschisă – Comunicarea deschisă cu partenerul, familia sau colegii de muncă poate fi, de asemenea, benefică în gestionarea stresului. Discutarea grijilor și a problemelor cu cei apropiați poate oferi sprijin emoțional și soluții practice pentru a face față situațiilor stresante.
• Alocarea timpului pentru odihnă și somn – Odihna adecvată și un somn de calitate sunt fundamentale pentru gestionarea stresului. Mamele ar trebui să își facă o prioritate din a-și aloca suficient timp pentru odihnă pentru a se simți refăcute și energizate pentru provocările zilnice.
6. Dezvoltarea profesională. Această etapă nu este obligatorie, este întâlnită în procesele de reacomodare în care mamele își doresc și pot face acest lucru. Reîntoarcerea la locul de muncă implică de multe ori și dezvoltarea profesională a mamei. Această perioadă poate fi o oportunitate pentru ele să își îmbunătățească abilitățile, să își consolideze cariera sau să exploreze noi direcții în ceea ce privește dezvoltarea lor profesională. Emoțiile asociate acestei etape pot fi multiple și depind de experiența de viață și de maturitatea profesională a mamei. Cele mai des întâlnite emoții pot fi: Recunoștiință, Bucurie, Sentiment al Reușitei, Curaj, Remușcare.
Este important ca mamele să fie conștiente de etapele procesului de reacomodare la locul de muncă după concediul de creștere a copilului și să înțeleagă că emoțiile care pot să apară în acest proces sunt normale și naturale. Identificarea și recunoașterea acestor emoții este primul pas către gestionarea lor eficientă. Fiecare mamă poate experimenta acest proces în mod diferit, nu există un răspuns sau reacție „corectă”.
În cazul în care mamele identifică anumite simptome în această perioadă, cum ar fi lipsa somnului, agitația interioară sau alte semne de stres sau disconfort, este necesar să caute ajutor și să discute aceste aspecte cu un specialist în domeniul sănătății mintale.
Concluzionând, conștientizarea și acceptarea emoțiilor care însoțesc procesul de reacomodare la locul de muncă după concediul de creștere a copilului sunt cheia pentru o tranziție mai ușoară și mai sănătoasă.
Reflectând asupra celor două experiențe personale de reacomodare la locul de muncă după concediul de creștere a copilului, constat că ambele procese au fost distincte, atât din punct de vedere al contextului, cât și al emoțiilor resimțite.
În primul proces de reacomodare, m-am întors la același angajator și la aceleași sarcini pe care le aveam înainte de concediu, dorindu-mi stabilitate și un program fix. În acest context, am ales să amân dezvoltarea profesională și să mă concentrez exclusiv pe reacomodarea în mediul de lucru. Emoțiile predominant resimțite în această etapă au fost în principal legate de separarea de copil: anxietate, vinovăție și tristețe.
În cel de-al doilea proces de reacomodare, am optat pentru o schimbare majoră – am căutat un alt loc de muncă, o altă poziție și o altă provocare profesională. Această schimbare mi-a ușurat procesul de adaptare, mai ales că aveam deja experiența primului proces și eram mai matură profesional. De asemenea, adoptarea unui nou mod de lucru hibrid, ca urmare a pandemiei, a fost benefică pentru mine, economisindu-mi timpul petrecut în trafic.
În ciuda diferențelor evidente între cele două experiențe, recunosc că am identificat și similitudini, în special în ceea ce privește aspectele emoționale. Vinovăția, anxietatea și tristețea au fost emoțiile pe care le-am simțit în ambele procese, deși în contexte și grade diferite. În ambele procese, separarea de copil a avut un impact mai profund decât reacomodarea la locul de muncă. A fost interesant să observ că aceste emoții sunt cele mai asociate cu experiențele de separare pentru mine.
Ambele experiențe au avut un impact semnificativ asupra mea, ajutându-mă să cresc și să mă dezvolt atât profesional, cât și personal. Aceste momente de reacomodare au fost oportunități de învățare și de creștere, demonstrându-mi importanța adaptabilității și a abilității de a gestiona schimbările în viață.