Alice Crăciun, psiholog clinician explică: după episoadele de mâncat compulsiv, multe persoane nu resimt doar vinovăție, ci o rușine profundă, orientată spre propria valoare personală. Această emoție nu este un simplu efect secundar, ci poate deveni un factor care menține și agravează comportamentul alimentar problematic.
O cercetare experimentală și longitudinală a arătat astfel că, la femei, rușinea poate crește după episoadele de binge, chiar și când se controlează influența vinovăției și a afectului negativ general. Semantic Scholar
În paralel, date din servicii comunitare de sănătate mintală sugerează că rușinea are relevanță clinică și în tratament: rușinea se poate reduce în terapie, chiar dacă nu este ținta principală, iar nivelul inițial ridicat de rușine nu înseamnă automat prognostic prost. Autorii recomandă, pentru persoanele cu rușine ridicată, intervenții adiacente care vizează explicit rușinea (de exemplu, compasiune față de sine, restructurare a autoevaluărilor globale, lucru pe stigmat). Wiley Online Library
Ce înseamnă asta pentru tine dacă… după episoade apare „m-am distrus, sunt slab/ă”: targetul util nu este doar „să nu mai fac”, ci să schimbi sensul episodului (din „dovadă că sunt rău” în „semnal că sistemul meu de reglare e suprasolicitat”) și să lucrezi direct pe rușine, pentru că rușinea crește izolarea și reduce cererea de ajutor.
Ai nevoie de ajutor?
Nu ezita să soliciți o întrevedere cu un specialist. Te va ajuta să înțelegi mai bine contextul, să identifici emoțiile și să găsești mai ușor o cale spre mai bine.
Surse
- Davis, H. A., et al. (2022). Increases in shame following binge eating among women: Laboratory and longitudinal findings. Appetite, 177, 106276. https://doi.org/10.1016/j.appet.2022.106276 Semantic Scholar
- Kenny, S., et al. (2024). The contribution of shame to eating disorder treatment outcomes in a community mental health clinic. International Journal of Eating Disorders. https://doi.org/10.1002/eat.24248 Wiley Online Library
- Imaginea Julia Taubitz on Unsplash
Alice Crăciun este psiholog clinician, iar preocuparea pentru mâncatul emoțional și tulburările de comportament alimentar s-a conturat atât în parcursul său academic, cât și în practica clinică. Abordarea sa pune accent pe procesele emoționale și pe înțelegerea comportamentului alimentar ca formă de reglare, nu ca problemă de voință.

