Deseori, cultura familială ne împiedică sa ne bucuram de viață de cuplu. Atunci ne apare întrebarea” Cine este cel de langa mine?Abordând întrebarea esențială „Cine suntem în relații?”, putem înțelege mai profund cum interacțiunile noastre timpurii modelează comportamentele, gândurile și relațiile pe care le formăm ca adulți.
Am rugat o pe colega noastră Florina Bogdan sa ne explice de ce? !
De la naștere, copilul mic își construiește cunoștințele despre lume în funcție de calitatea primirii sale în mediul înconjurător. Figura semnificativă din viața sa, mama, tata, bunica, persoana principală din preajma sa, are un rol esențial în evoluția acestui proces de înțelegere a lumii, a propriei identități și a relațiilor interpersonale.
O primire caldă, însoțită de îngrijire atentă și satisfacerea nevoilor esențiale, construiește încredere în micuț, facilitând asimilarea că lumea este un loc sigur și primitor, în care se pot dezvolta relații sănătoase cu ceilalți. Atunci când această figură semnificativă este conectată emoțional cu copilul și este sensibilă la nevoile sale, micuțul va putea adopta o atitudine pozitivă și plină de speranță față de viață.
În absența unei astfel de primiri și a unei conexiuni emoționale, copilul poate dezvolta mecanisme defensive pentru a face față mediului său înconjurător. Chiar dacă aceste mecanisme sunt inițial adaptative și îi oferă copilului posibilitatea de a supraviețui, ele pot deveni un obstacol în relațiile interpersonale și în gestionarea situațiilor critice din viața adultă.
Mai târziu în viață aceste mecanisme defensive sunt adesea activate la nivel inconștient, determinându-l pe individ să acționeze și să reacționeze într-un mod similar cu cel din copilărie, atunci când nu primea îngrijirea și suportul necesare. Este important ca aceste aspecte să fie explorate și procesate în cadrul unui demers terapeutic, nu pentru a găsi vinovați, pentru că mediul de îngrijire a fost și el la rândul său sub imperiul propriilor forțe de supraviețuire, ci pentru ca individul să înțeleagă rădăcinile comportamentelor sale și să privească cu înțelegere și compasiune copilul interior care a fost neglijat sau rănit.