Acum ceva timp am descoperit trendul pe care probabil mulți îl știți deja, in care utilizatorii ChatGPT rugau prietenul AI sǎ le facă un portret așa cum își imaginează el cǎ arată cel din spatele tastaturii în viața reală – cum arată, ce face, ce îl încojoară.
L-am făcut și eu, a ieșit ceva. Ceva care da, avea legătură cu ce am adus eu în discuție pânǎ la acel moment.
Patru luni mai târziu, jucându-mă cu el din nou la miezul nopții, am repetat invitația. Si am primit o imagine care, din nou, traducea vizual discuțiile noastre din ultimul timp. Dar era ceva diferit, nou.
Şi incomplet.
Da, știa unele lucruri despre mine, dar mult mai multe care nu aveau nici măcar o urmǎ de umbrǎ, un locușor cât de mic în tablou. Unde sunt prietenii mei, cățelul, familia, mersul pe jos, ieșirile la film sau la galerii, fricile mele, greșelile, frământările, reușitele, oboseala. Şi multe altele.
Așa e şi cu oamenii, nu pot ști despre tine ce nu i-ai lăsat sǎ vadă, ce a fost ținut ascuns intenționat sau din lipsǎ de interacțiune suficientă, intimitate sau sinceritate.
În relații, chiar şi în cele mai intime şi apropiate, se întâmplă sǎ ne simțim neînțeleși sau ignorați din anumite puncte de vedere.
Prima întrebare pe care ar ajuta sǎ ne-o punem este – celălalt cunoaște lucrurile pe care eu le percep ca neînțelese sau ignorate? Am vorbit în chat-ul uman real despre ele, i le-am dezvăluit?
Uneori da, iar mai departe este alegerea celuilalt ce face cu ele şi a noastră ce răspuns avem, alteori nu şi comunicarea este cheia. Pentru cǎ se întâmplă sǎ le credem a fi evidente, când de fapt nu sunt. Iluzia cǎ mințile pot fi citite este o iluzie.
Așadar, sǎ avem curajul sǎ ne arătăm dacǎ ne dorim sǎ fim văzuți si cunoscuți așa cum suntem.
Suntem oameni.