Cum gestionezi atacul de panică la locul de muncă?

Studii recente arată că 7 din 10 angajați suferă de diverse forme de anxietate la locul de muncă, iar una dintre cele mai întâlnite forme ale tulburării de anxietate este atacul de panică. Atacurile de panică reprezintă apariţii sau intensificări bruşte ale anxietăţii, acompaniate de simptome fizice şi psihice dintre cele mai neplăcute.

Te confrunți cu una dintre situațiile de mai jos?

  • Consideri că ai foarte multe sarcini și dead-linuri și simți că nu le poți duce la bun sfârșit în timp util?
  • Relațiile de muncă, fie cu șefii, fie cu colegii, tind să devină tensionate?
  • Te simți în permanență stresat și parcă nu mai ai suficientă încredere în tine?
  • Te temi că un nou atac de panică ar putea izbucni când ești într-un meeting, workshop etc.?
  • Începi să te temi că vei fi sancționat sau chiar iți vei pierde locul de muncă?

Mai mult, în ultimul timp ai avut unul sau mai multe din următoarele simptome:

  • Neliniște și iritabilitate?
  • Frică cu accente foarte puternice, uneori fără un motiv evident?
  • Dureri de cap, senzații de greață și de sufocare, amețeală, transpirații ale palmelor, mergând chiar până la teama de a face un atac de cord sau vei înnebuni?

Ei bine, este foarte probabil că anxietatea ta deja a atins intensitatea unui atac de panică și că trebuie sa iei măsuri! Ce este de făcut? Și ne vom referi aici la lucrurile care țin efectiv de tine, pe care le poți face tu pentru a gestiona situația. Pentru că trebuie să recunoaștem, poate ne place acel loc de muncă, poate am facut eforturi să obținem un post în compania sau în firma respectivă și parcă nu am vrea să renunțăm la el.

Dar ce se putem face în cazul apariției unui atac de panică la locul de muncă? Vestea buna este ca există soluții concrete prin care putem gestiona atacul de panică.

Dacă simți iminența unui atac de panică sau poate chiar ești deja într-un atac de panică, caută un loc cât mai liniștit, eventual asează-te pe un scaun. Încearcă să anunți un coleg de la locul de muncă despre starea ta. Fie că e prima oară sau repeți un atac de panică, încercă urmatoarea tehnică de respirație în 4 timpi (execută inspirarea, menținerea și expirarea aerului, numărând lent până la 4) și repetă acest ciclu de 5-10 ori, timp în care vei observa că inima se liniștește și starea de teamă dispare.

Dacă nu este prima oara cand faci un atac de panică, adu-ți aminte de faptul că dintr-un atac de panică nu se moare! Acesta apare, atinge o intensitate maximă, apoi se diminuează până la dispariție. De câte ori ai mai murit până acum?! Deși ești speriat de simptomele tale, pentru că ele par înspăimântătoare, gândește-te că sunt inofensive și trecătoare.

Odată ce a trecut atacul de panică de moment, trebuie să știi că pe lângă soluțiile acestea, există și lucruri pe care le poți face si care vor avea efecte pe termen lung în gestionarea atacurilor de panică viitoare.

  • Ai putea discuta deschis cu șefii, colegii, prietenii sau membrii familiei, despre task-urile care te ingrijorează;
  • Prin sport, mișcare și plimbări în aer liber poți elimina stresul și oboseala acumulate în orele de muncă;
  • Meditațiile, relaxarea, exercițiile de respirație îți stau, de asemenea, la dispoziție și, nu în ultimul rand… PSIHOTERAPIA!

Nu întâmplător am lasat la urmă psihoterapia, întrucat este cea mai importantă modalitate prin care putem gestiona atacurile de panică. Ce ne rămâne de făcut este să nu ne blocăm și să apelăm cu încredere la psihoterapie. Psihoterapeuții Happy Minds îți stau la dispoziție și te pot ajuta să identifici ce se întâmplă în mintea ta atunci când treci printr-un atac de panică, precum și modul în care atacurile de panică pot diminua în intensitate și frecvență, până la dispariție.

Graziella Dan

Licențiată în psihologie și sociologie, Graziella a absolvit formarea în terapia cognitiv comportamentală și hipnoterapie, având experiență în domeniul terapiei individuale și de cuplu, a comportamentelor dependente și anxietății.Graziella consideră că una dintre cele mai importante verigi într-o relație terapeutică este autenticitatea, care poate deschide căi nebănuite către clientul său, spre o terapie de succes.

Cum să-ți determini colegii să lucreze mai bine cu tine

Unul dintre cele mai importante criterii de angajare pentru multe companii este capacitatea de a lucra bine în echipă (team-player) și cu toate acestea, atât de mulți dintre noi avem colegi care nu colaborează bine unii cu alții.

În cartea sa, „Codul culturii. Secretele grupurilor de mare succes”, Daniel Coyle discută despre modurile în care oamenii lucrează împreună ca parte a unui grup care obține rezultate excelente. Astfel, autorul nu se concentreaza pe modalitățile de a conduce un grup ca lider, ci se focusează pe modul în care oamenii interacționează cu succes și productiv unul cu celălalt.

Cercetările sale au identificat trei trăsături care propulsează lucrul eficient între oameni:

  1. Construirea sentimentului de siguranță
  2. Împărtașirea vulnerabilității
  3. Stabilirea scopului

Construirea sentimentului de siguranță reprezintă fundamentul pe care este construită cultura organizațională și stă la baza relațiilor personale. În cadrul unei echipe de succes, între membrii ei se formează puternice conexiuni emoționale, echipa funcționând ca o unitate familială în care membrii se simt confortabil unul cu celălalt. Pentru a construi sentimentul de siguranță, poți utiliza o varietate de tactici printre care: încurajarea comunicării, precum și a ascultării active, comunicarea recunoștinței și asigurarea că toată lumea are o voce.

Împărtășirea vulnerabilității  este cheie pentru creearea coeziunii și reprezintă un factor important care ajută la construirea încrederii. Țînând cont de faptul că majoritatea oameniilor se tem să-și arate vulnerabilitatea, Coyle afirmă că aceasta este contagioasă în grupuri de succes, deoarece exemplifică nevoia oamenilor unii de alții. Simplul gest de a arăta vulnerabilitate, de a nu-ți fi frică să afirmi de ce ai nevoie sau că nu cunoști toate răspunsurile,  te apropie de ceilalți și îî ajută și pe ei să se deschidă. Pentru a utiliza această abilitate cu succes, un lider poate, de exemplu, să dea posibilitatea echipei să lucreze împreună fără ca el să fie prezent. Astfel, liderul arată echipei încredere că este capabilă să ia decizii în cunoștință de cauză fără ca acesta să fie prezent tot timpul.

Stabilirea scopului este poate cea mai elementară dintre cele trei – pur și simplu oamenii trebuie să aibă un motiv pentru a face munca pe care o fac în fiecare zi și au nevoie de un ghid. Coyle afirmă că un lider are responsabilitatea de a se asigura că prioritățile sunt clasificate. Cu toate acestea, acesta trebuie sa țină cont și de vocea grupului și să discute prioritățile împreună. Acest lucru nu numai că asigură faptul că oamenii se simt auziți, dar, de asemenea, asigură că obiectivele companiei sale sunt lucruri de care oamenii se simt conectați.

Aceste trei trăsături oferă o bună direcție atât pentru persoanele care își doresc să lucreze și să colaboreze mai bine cu colegii lor, cât și pentru cei care conduc echipe.

În Romania, datorită modului în care am fost educați în a fi în competiție unul cu celălalt și doar cel care era primul avea apreciere, a lucra colaborativ reprezintă una dintre provocările organizațiilor.

În acest sens, găsești mai jos câteva modalități de a crește colaborarea cu colegii:

  • Fă din munca în echipă o prioritate, făcând-o parte din sistemul de management al performanței. Acest lucru începe cu așteptările de performanță atunci când cineva se alătură organizației. Atunci când o măsori le oferi oamenilor așteptarea chiar de la începutul rolului lor în cadrul organizației, altfel, aceasta nu va fi văzută ca prioritate.
  • Nu te plânge conducerii atunci când ai o problemă cu cineva – de fapt, va înrăutăți lucrurile. Ia toate măsurile necesare pentru a-ți remedia mai întâi situația și apelează la management ca ultimă soluție.
  • Cere un sfat. Din nou, nu dorești să mergi la șeful sau conducerea superioară pentru a te plânge de un coleg, dar poți cere sfatul managerului direct cu privire la modul de îmbunătățire a relațiilor de muncă – acest lucru va ajuta managerul să vadă că ești cu adevărat un jucător de echipă.
  • Comunică direct cu persoana cu care ești în conflict. Acesta reprezintă cel mai important factor atunci când vine vorba de îmbunătățirea unei relații de muncă.
  • Află provocările și obstacolele persoanei respective. Nu presupune întotdeauna că motivul pentru care un coleg nu lucrează bine cu tine este unul de ordin personal. Se poate ca persoana respectivă să nu aibă aptitudinea pentru locul de muncă sau să nu aibă pregătirea necesară pentru a face o treabă excelentă. În cazul în care așa stau lucrurile, te poți oferi să-l instruiești sau să-l ajuți în vreun fel. El te va vedea într-o lumină nouă, ca partener și nu ca inamic.
  • Crează o relație personală cu persoana respectivă în afara orelor de program – poți utiliza timpul petrecut împreună pentru a afla ce aveți în comun în afara locului de muncă. Când colegii nu se înțeleg sau nu lucrează bine împreună, s-ar putea ca pur și simplu să nu se cunoască cu adevărat. Cel mai bun mod de a cunoaște mai bine un coleg este să petreci ceva timp cu el departe de birou.

Surse articol:

10 Tips For Getting Your Colleagues To Work With You Better (forbes.com)

Daniel Coyle, Codul culturii. Secretele grupurilor de mare succes. București, Editura Publica, 2018

Teodora Moldovan

Teodora Moldovan este licențiată în psihologie, psiholog clinician în supervizare, cu experiență în mediul organizațional de peste 17 de ani. În prezent, Teodora urmează cursurile de formare în Psihoterapia Integrativă a Traumei în cadrul Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei. Totodată, Teodora a absolvit in 2016 cursul de Transformational Coach în cadrul Mind Learners Coaching School, utilizând cunoștințele și abilitățile dobândite în mediul organizațional. Ultimii 5 ani i-a dedicat pasiunii în domeniul psihologiei, urmând cursuri de dezvoltare în Constelațiile Intenției și Traumă. Misiunea sa este să însoțesc oamenii în a se cunoaște mai bine pe ei înșiși, pentru a putea avea relații mai bune unii cu alții și de a-și regăsi drumul potrivit lor.

Munca și viața personală în același spațiu
Despre un nou echilibru

Putem avea un echilibru, în această perioadă? Da, îl vom construi.

Vei găsi câteva sfaturi practice care te vor ajuta acum, când aproape totul se desfășoară altfel, pentru că diferitele sfere ale vieții tale se suprapun.

Ce este schimbat în această perioadă? Felul în care ne trăim viața. Rolurile noastre sociale se desfășoară online și libertatea de manifestare a identității noastre pare a fi îngrădită și chiar confuză. Mai este clară distincția între roluri? În cele opt ore de muncă ești, după caz:  iubit, părinte, vecin, prieten, manager, coleg, trainer și lista poate continua. Nu mai există granițele acestor roluri ce erau date de cadrele specifice de activitate și locurile diverse pe care le frecventai. Echilibrul între viața personală și profesie va însemna pentru fiecare în parte, altceva. Angajamentele din viața personală sunt altele, de la persoană la persoană.

Ce înseamnă acest echilibru pe care ni-l dorim? Să fim prezenți în toate aspectele importante ale vieții. Ne ducem cu gândul la ideea unei împărțiri zilnice și mereu la fel, a numărului de ore, în două părți: profesional și personal. Apoi ne vom da seama că acest fapt este nerealist și că o astfel de așteptare ar crea o presiune în plus. Mai sănătos și simplu ar fi să ne gândim la un echilibru mai mult flexibil și nu rigid. Acest lucru înseamnă să intrăm în viața personală și să fim prezenți acolo, după ce încheiem activitățile profesionale. Să avem timp și energie pentru a ne putea bucura de cei dragi și de ceea ce considerăm viață personală pentru noi. Nu îți propune un program perfect ci unul realist, ținând cont de faptul că în unele zile poți fi mai focusat pe muncă, iar în altele simți să dedici mai mult timp familiei sau prietenilor.

Cum putem îndeplini toate rolurile noastre, în mare parte, în spațiul casei? Îți voi lăsa  câteva sfaturi utile:

  • Un spațiu de lucru dedicat. Amenajează un spațiu de lucru în care să îți desfășori activitatea. În fiecare zi dedici un număr considerabil de ore muncii tale. Este de preferat ca acel loc să fie luminos, aranjat după placul tău și să te inspire. Înainte să îți începi munca, îți recomand să faci trecerea către muncă, chiar dacă este o trecere mai mult mentală, prin semnificația dată de tine, locului amenajat. Acest lucru înlocuiește modul în care făceai trecerea, atunci când te deplasai spre lucru, în timpul petrecut în mașină dimineața sau în alt mod. Este important ca acest loc de muncă pe care îl vei amenaja să nu fie în camera de dormit, fiind de preferat ca dormitorul să își păstreze semnificația sa.
  • Intrarea în rolul profesional. Fiecare este caracterizat prin mai multe roluri pe care le are în viața sa (profesional, părinte, copil, prieten și rolurile date de pasiunile). Este foarte bine așa. De aceea, și în pandemie este important să păstrăm cât mai clare aceste roluri. Îți propun ca dimineața, înainte de a începe lucrul, să găsești o metodă de a intra în rolul profesional. Cum poți face asta? Ideile se găsesc și sunt multe. Ai putea, ca în rutina ta de dimineața să te imbraci ca și cum ai pleca de acasă, să poți ceasul la mână. Ai putea să bei cafeaua chiar în cana de birou, așa cum o făceai și inainte. Poți să ai în jurul tău câteva lucruri care să te facă să te simți ca la birou.
  • Ieșirea din rolul profesional. Nu uita ca este la fel de important să ieși din profesional la final de zi și să fii aproape de cei dragi, să te poți conecta cu viața personală întru totul, fără ca gândurile tale să rămână la diverse chestiuni ce țin de lucru. La finalul zilei, strânge laptopul de muncă și nu îl folosi în scopuri personale, schimbă ținuta pe care ai avut-o în orele de lucru. Schimbarea hainelor cu altele poate fi un ritual prin care te deconectezi de muncă și îți oferi o stare de confort familial. Nu începe să gătești imediat ce ai ieșit din ultima întâlnire de lucru online. Oferă-ți câteva momente să te deconectezi, găsește-ți propriile tale idei pentru a face asta.
  • Fii întru totul acolo, orice ai face. Adevărul este că nu putem face mai multe lucruri deodată și bine. Dacă scrii un email, atunci scrie un email. Dacă conduci, atunci condu, fiind cu gândul acolo. Dacă îți petreci o oră cu copilul tău seara, fii acolo cu el în totalitate, intră în jocul lui copilăresc, citește-i, crează un spațiu doar pentru voi (un fotoliu, o pătură pusă pe podea). Este important să fii în totalitate prezent, adică să reușești să te conectezi cu ceilalți, chiar dacă timpul pe care poți să îl acorzi nu este foarte mare. Nici nu contează acest lucru dacă, reușești să te conectezi atunci când petreci timp cu cineva.
  • Crează un program al casei. Este important să fim flexibili în sensul în care să putem accepta dimineața, că timp de o oră din programul de lucru trebuie sa pregătim micul dejun și să conectăm copilul la lecțiile online. Este important să ne dăm seama care ar fi în linii mari programul casei, bunul mers al lucrurilor și să discutăm acest lucru cu echipa și cu superiorul, pentru a obține înțelegerea. Sigur, astfel vom oferi înțelegerea noastră, celorlalți. Vom face lucrurile mai relaxat, fără stresul că nu suntem în anumite momente prezenți la muncă. Pentru a mai câștiga timp pentru copilul tău și educația sa, implică-l în treburile casei, lângă tine. Explică-i, învată-l cum se face, de ce este important, dă-i o sarcină de făcut și vezi cum se descurcă. Copilul se va simți important făcând cu tine aceste lucruri, va fi chiar încântat să colaboreze dacă ai abordarea si conectarea potrivită cu el.
  • Respectarea spațiului celuilalt. Este important ca fiecare din noi să respecte spațiul celuilalt, când lucrează de lângă noi, de acasă. Putem face asta prin a nu-l întrerupe cu diverse motive, des, de câte ori simțim nevoia. Ne acordam nouă înșine un spațiu de lucru, oferindu-i și celuilalt același lucru. Întâlnirea ar putea fi după orele de program, ca înainte.
  • Planifică o activitate relaxantă după lucru. Este simplu: mergi la plimbare, la cumpărături, esențial este să ieși din casă pentru ca tu să percepi altceva decât spațiul casei tale. În aceaste momente parcă apreciem mai mult simplele plăceri ale vieții.

Este important să privim în echilibru orice aspect, chiar și în această perioadă. Cu siguranță lucrul de acasă a adus și beneficii pe care le-am simțit și de care ne-am bucurat. Am intrat într-un alt ritm, în care a trebuit să ne regândim în toate rolurile noastre, acest lucru făcându-ne mai conștenți.

Roxana Calin

Roxana Calin este psiholog clinician și psihoterapeut integrativ în formare, făcând parte din Institutul Român de Psihoterapie Integrativă. Pe parcursul său profesional și-a dezvoltat experiența în lucrul cu înțelegerea și depășirea traumei, depresiei, anxietății, dar și în suportul psihologic pentru probleme de atașament și reglare emoțională. Este o persoană deschisă, cu putere de înțelegere în profunzime a trăirilor clientului. Îmbrățișează valori etice precum: crearea unui cadru terapeutic sigur, adaptabilitatea, oglindirea cât mai fidelă și respectul pentru fiecare persoană în unicitatea sa. Roxana este de părere că relația terapeutică potrivită și benefică poate fi o resursă importantă pentru clientul său în depășirea problemelor și chiar în devenirea sa.

Gestionarea conflictelor la muncă în relații de competitivitate

Lumea în care trăiești îți oferă un mediu plin de competitivitate în care este necesar să faci față unor provocări pe care viața le scoate în calea ta. Dacă depui efortul să rămâi în joc, te vei bucura de rezultate. Dacă nu, vei rămâne blocat și plafonat, în momente ce te vor ține captiv. Asta se obține în orice competiție indiferent de locul în care se desfășoară, la școală sau la locul de muncă, etc.

Competiția este bună și merită încurajată până la un anumit nivel pentru că te împinge să te depășești, să oferi tot ce ai mai bun și să câștigi. Dacă ajungi la exces, acesta nu îți face bine, motiv pentru care o competiție împinsă peste limită poate produce doar pagube, atât pentru tine cel implicat în competiție cât și pentru cei care sunt în relație directă cu tine. Ca să înțelegem mai bine toate astea, te invit să pornim de la ce înseamnă conflict, competiție și relație de competitivitate, urmând să recapitulăm etapele conflictului apoi la final, să tragi niște concluzii ce te-ar putea ajuta să previi sau chiar să ieși din astfel de situații care te pasc la fiecare pas.

Conform DEX-ului, conflict înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părți. Conflictul poate fi sau nu violent.

El poate fi definit ca o situație de competiție în care părțile sunt conștiente de potențialele incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o poziție care este incompatibilă cu dorințele celorlalți (Boulding). Prin urmare, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor, cu dorințe incompatibile care să intre în anumite schimburi: fizicevirtualesentimentale etc.

Zeno-Daniel Șuștac și Claudiu Ignat în lucrarea „Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR)” afirmau despre conflict că, acesta este o ciocnire de interese diferite/ antagonice care au obiective incompatibile dacă privim specific însă, din cadru larg, acesta este o incompatibilitate cauzată de nevoi, valori și interese opuse, reale sau percepute. Este acel apel la violență când diplomația și negocierea nu mai au efect. Conflictul poate fi de mai multe tipuri, amintind de cele pentru: interese material diferite, deținerea controlului, idei diferite, resurse folosite s.a. Astfel, ca să putem numi o situație ca fiind conflictuală, este necesară existența a două părți conștiente de pozițiile lor, care au dorințe incompatibile și care să intre în anumite schimburi de tip fizic, virtual, sentimental etc.

Competitia este regasită în DEX, ca o cerere a aceluiași lucru (titlu, funcție, demnitate etc.) pe care-l solicită și alții, concurs sau întrecere.

Astfel, competiția poate fi acceptată ca fiind o incompatibilitate mutuală între pozițiile potențiale ale unor comportamente realizate diferit. Incompatibil mutual înseamnă că fiecare se exclude pe cealaltă și realizarea uneia face imposibilă realizarea alteia. Asta înseamnă că dacă eu am un comportament constant și asiduu care urmărește un anumit obiectiv și acesta se realizează, îmi va aduce atingerea obiectivului urmărit. Competiția este câștigată de cel care iese din zona de confort și care acceptă că poate face lucrurile în mod diferit decât o făcea până la un moment dat.

Competiția poate exista fără conflict și asta depinde doar de participanții din concursul sau întrecerea respectivă și de modul lor de a privi lucrurile.

Dicționarul explicativ al limbii române explică competitivitatea ca fiind capacitatea de a face față concurenței, condițiilor care fac posibilă concurența.

Relația de competitivitate este legătura sau raportul dintre persoanele din mediul în care sunt prezente condițiile care fac posibilă concurența. Putem să ne referim la colegii din același loc de muncă, fie că aceștia fac parte din același departament, din departamente diferite sau fac parte din organizatii diferite ale aceluiași domeniu.

Știind că fiecare dintre noi a trăit cel puțin o experiență de acest tip în viață, te invit să recunoaștem etapele conflictului:

  • Dezacordul este acea stare de neînțelegere care apare în urma unor diferențe asupra unor valori, interese, percepții precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra situației;
  • Confruntarea  apare pe fondul unor credințe ale celor implicați și care-i motivează pe aceștia să susțină o anumită idee contrară cu a celorlalți;
  • Escaladarea este momentul în care tensiunea dintre părțile implicate în conflict este maximă. Principalul motiv al acestei etape este agresivitatea argumentelor care sunt aduse de persoanele implicate. În acest moment acestea tind să oprească discursul, trec la acțiuni iraționale și violente care pot înlocui acțiunea rațională. Acesta este momentul în care se decide dacă se va ajunge la violență sau se va proceda la  rezolvarea conflictului.
  • De-escaladarea și rezolvarea conflictului sunt două etape care au loc împreună și care au scopul de a obține calmarea situației. Acestea duc la cooperare prin soluțiile raționale care apar.

Ce poți face în astfel de situații?

Contează foarte mult din ce perspectivă privești conflictul. Faci parte din părțile implicate sau ești doar spectator?

  1. De unde a pornit conflictul? Care sunt cauzele?
  2. În care din etape se află conflictul?
  3. De cine ține rezolvarea acestuia?
  4. Dacă nu ești tu cel care a dat startul: Cum ar fi să nu te alături războiului acelor persoane?
  5. Dacă ești parte implicată:

Ce ai de câștigat din continuarea lui? Ce ai de pierdut?

Ce urmărești să obții? Ce legătura există între obiectivul tău și colegii tăi?

  1. Dacă ești observator: Ce ai de învățat din conflictul pornit de colegii tăi? Ce poți face diferit pentru a nu ajunge în situații asemănătoare?

Dacă lipsește echilibrul între competiție și colaborare, limita multora dintre valorile tale poate fi încălcată. Mă refer la faptul că toți dorim respect, apreciere, recunoaștere sau validare din partea celorlalți. Dacă știi să oferi toate acestea, cu siguranță le vei primi și tu, indiferent dacă te afli într-o relație de competitivitate cu ceilalți sau nu.

Indiferent de obiectivele individuale trasate de organizație care sunt diferite, nimic nu susține și nu motivează stările conflictuale. Dacă obiectivele sunt setate corespunzător de liderul echipei din care faci parte, mediul de lucru îți va oferi un cadru relaxant unde îți poți urmări obiectivul propriu și personal fără să simți presiune. Dacă înțelegi că mediul de competitivitate este doar un spațiu în care ești încurajat să-ți manifești cele mai bune abilități și aptitudini, vei ști că, competitivitatea se poate crea și dezvolta sănătos astfel încât TU să poți contribui, atât la realizarea obiectivelor personale, cât și ale întregii organizații.

 

Bibliografie:

Jones, Gary, (1998), Comportament organizational, Editura Economică, București

http://despresucces.ro/competitia-la-locul-de-munca-razboi-sau-alianta/

https://bia.ro/cum-sa-incurajam-o-competitivitate-sanatoasa-la-locul-de-munca/

Adriana Frățilă

Adriana Frățilă este studentă în anul III la Universitatea Titu Maiorescu din București, coach transformațional și regional manager în organizații de peste 18 ani. Este absolventă de studii de licență în relații publice și comunicare cu master în resurse umane, în cadrul S.N.S.P.A. Ca și coach certificat ANC, lucrează cu persoane care caută să descopere cine sunt și cum pot maximiza potențialul pe care îl au în timp ce, din pălăria de manager și formator organizațional, dezvoltă vânzători și manageri în cadrul domeniului de asigurări de viață. Este pasionată de oameni și de cum le poate fi de folos acestora.

Anxietatea de performanță sau cum poți face față sentimentului că ceva rău ți se poate întâmpla la locul de muncă

Anxietatea este o emoție de bază, necesară supraviețuirii, pe care fiecare dintre noi o experimentăm în repetate rânduri de-a lungul vieții.

Acestă stare este una dintre cele care au asigurat progresul umanității, de-a lungul evoluției, pentru că determină o reacție automată de tip fight or flight (luptă sau fugi), care produce în organism schimbările necesare pentru a putea lupta sau a fugi în cazul unui atac sau al unui pericol iminent.

Partea mai putin productivă apare însă atunci când această emoție se intensifică, atașându-se de situații sau persoane care nu prezintă un pericol real sau imediat, sau când devine omniprezentă, putând afecta puterea de concentrare, apetitul, somnul, relațiile sociale și calitatea vieții în general. Este așadar o stare de neliniște acută pe care o resimțim în tot ce facem și care ne distrage de la starea normală, ne umple mintea de îngrijorări, frici, îndoieli. Ne aruncă într-o stare de negativism.

Ce este însă anxietatea de performanță?

Anxietatea de performanță este un tip de anxietate nișată pe percepția pe care o avem despre partea profesională a vieții noastre. Vorbim de stare de nervozitate accentuată, frică și incertitudine legată de modul în care performăm. Poate cauza probleme serioase de productivitate și de calitate a muncii noastre.

La locul de muncă, anxietatea de performanță apare cand te concentrezi pe modul în care ești perceput de superiori sau colegi, și deconcentrat de la ce ai de făcut.

Deși faci aceleași lucruri pe care le făceai și înainte, brusc ai început să te îngrijorezi că ce faci nu mai este suficient sau suficient de bun. Dacă vezi lucrurile așa, nu înseamnă că aceasta este realitate.

Această îngrijorare evident a crescut odată cu lucrul de acasă și cu faptul că nu mai suntem atât de conectați cum eram înainte, în sensul de a interacționa unii cu alții față în față.

Din păcate, anxietatea de performanță te poate împiedica adesea să faci ceea ce îți place și îți poate strica rapid cariera. În plus, această afecțiune poate avea un impact negativ asupra stimei de sine și a încrederii în sine, determinându-te să pierzi experiențe și oportunități valoroase.

Problema vine din faptul că te îngrijorezi excesiv și ai tendința să perpetuezi această stare.

În mod paradoxal, persoanele cu anxietate de performanță sunt adesea percepute de alții ca perfecționiste, ambițioase, de înaltă performanță, care nu oferă decât rezultate bune.

În realitate, în interior, persoanele cu anxietate de performanță se luptă cu multă incertitudine și îndoială de sine. De fapt, ciocnirea dintre standardele autoimpuse și îndoiala de sine este cea care dă naștere anxietății.

Dacă dorești să depășești anxietatea de performanță, trebuie să începi prin a-ți ajusta mentalitatea. Iată ce poți face pentru a depăși anxietății la locul de muncă:

  1. Asigură-te că ai o planificare a sarcinilor pe care le ai de realizat. Anxietatea se referă la teama că ceva rău se poate întâmpla. Dacă planifici ce ai de făcut, te asiguri că nu lași nimic în urmă. În acest mod poți evita surprizele neplăcute și ai totul sub control.
  1. Asigură-te că percepția ta asupra situației este corectă. În general, când vorbim de anxietate, nu situația sau persoana provoacă disconfort, ci modul în care le percepi. În mare parte aceste probleme apar cu figuri autoritare.

De exemplu, dacă într-o ședință un superior a criticat un proiect la care ai lucrat, ai putea generaliza și considera că persoana respectivă judecă tot ce faci și nimic nu va fi suficient de bun pentru a livra ceva ce poate fi apreciat. Gândul se duce mai departe la potențiala pierdere a locului de muncă. Astfel, gânduri negative crează stări de neliniște, îngrojorări, lipsă de orice. Un gând negativ generează o stare negativă care generează apoi alte gânduri negative, stare generală proastă.

Ce poți face în astfel de situații? Asigură-te că percepția pe care o aveai este corectă. Blochează gândul/gândurile negative, oprește-le și stai să vezi cu ce le poți înlocui, ce alte nuanțe poți da situației.

De exemplu, dacă te gândești la prezentarea unui proiect și teama că unuia sau unora nu le va plăcea, poți înlocui această idee, dar asta nu înseamnă că proiectul este mai puțin valoros. Încearcă să identifici convingerile extreme pe care le ai și ideile negative. O perspectivă pozitivă te ajută să tolerezi mai ușor frustrarea sau dezamăgirea și te poate motiva spre progres.

De asemenea, poți cere o opinie unei persoane apropiate despre situație încercând să fii cât mai obiectiv posibil.

  1. Nu eticheta un eșec ca pe ceva general. Orice poveste de succes are o serie de nereușite înainte de a reuși. Este util să vezi un eșec ca pe ceva din care poți învăța cum să faci lucrurile mai bine
  2. Dacă anxietatea este generată de o relație cu un coleg/superior care îți dă feedback negativ, clarifică cu persoana respectivă cum și de ce vede lucrurile în maniera respectivă. O serie de conflicte care nasc multă anxietate apar pentru că nu reușim să clarificăm ce a intenționat un altul să spuna prin feedack-ul dat. Percepția noastră despre o persoană apare din modul în care interpretăm ce spune. Percepția apoi determină un anumit comportament față de persoana respectivă, de cele mai multe ori agresiv, care determină un răspuns agresiv și tot așa. Putem închide un conflict viitor clarificând și lăsând persoana să exprime exact intenția din spatele feedback-ului

Una peste alta, depășirea anxietății de performanță la locul de muncă este, în principal, provocarea convingerilor iraționale și adoptarea atitudinii corecte față de critici, feedback, evaluare și eșec.

Oana Dumitru

Licențiată în psihologie, Oana Dumitru este absolventă a formării în psihoterapie psihanalitică și psiholog clinician în supervizare, cu experiență în psihologie organizațională, terapie individuală, de cuplu și de grup, dar și în lucrul cu adolescenți și orientare profesională. Despre procesul terapeutic Oana spune că este un proces profund, foarte personal, de descoperire proprie, de căutare și găsire de resurse interioare, în care cea mai puternică verigă este relația terapeutică. În plan profesional, dar și personal, Oana se ghidează după motto-ul: „Puterea de a decide și acționa este în fiecare dintre noi. Trebuie să ne descoperim motivația!”